Goethe - Faust

Johann Wolfgang Goethe, înnobilat 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un mare poet german, ilustru gânditor şi om de ştiinţă, una dintre cele mai de seamă personalităţi ale culturii universale.
Pe langa faptul ca a fost un mare traducator din limba latina a tradus pe terentiu din greaca pe Euripide si Sofocle. Pindar si Homer .. a avut fost un scriitor de seama.
Cartea care mie mi-a placut este Faust , cea mai de seama lucrare a sa ,are II parti , volume.... Intr-o noapte cautand prin sifonier am gasit o carte de pe vremea comunismului , scria Goethe- Faust m-am uitat la ea, am intors0 sa vad o descriere si mi s-a parut interesanta, apoi am citito pe toata in cateva ore. Pot sa zic ca inca de la primele pagini ,primele versuri am simtit calitatea cartii lui Goethe, vorbind despre Dumnezeu, stiinta , dracul numit Mefisto intr-o maniera medievala.Nu este o carte grea de digerat , mie cel putin mi s-a parut usoara , pot sa o aseman cu Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde , are parca aceeasi aroma , desigur in portret este mai rafinata ,dar un studiu amanuntit ar dovedi ca exista si multe similiaritati ca trairi ce iti creeaza, nu este o carte emotionanta desigur, dar este interesanta si ca un om care o citeste prima oara si ca ezoteric. Goethe insusi credea in metafizica si a scris mai multe tratate despre aceasta.

Natura filozofica a romanului Faust nu poate fi negata. Este o pura filozofie despre viata mai mult decat este o lucrare religioasa sau mistica. Presupun ca fiecare are gustul sau, pe mine dpdv filozofic m-a atras aceasta carte si dpdv ezoteric, unii poate zic ca o argumentare a placerii acestei carti este nefolositoare si nesatisfacatoare pentru cei care analizeaza si critica sintactic,estetic ,la rece ...Ma centrez asupra caracterului principal si anume Faust care joaca rolul muritorului dornic de cunoastere ,de putere ajungand la cunoastere prin orice mijloace ,el semneaza un contract cu diavolul, Mefisto care acesta la randul sau face un "pariu" cu Deus ,Dumneazeu ca poate sa fure tot ce are un om mai scump, vointa sa prin diverse oferte, in schimul sufletului sau.Firul povestirii il duce pe Faust prin diverse intamplari nu le zic, sa cititi cartea, ajungand sa aiba o putere ,sa fie rege al unui tinut el se pocaieste inainte sa moara. Pe tot parcursul calatoriei lui Faust este insotit de Mefisto care il ajuta ,dar mai mult in amageste cu diverse inselatorii. Se observa foarte bine antinomia bine si rau , dumnezeu -diavol, dar nu asta e important , ci NATURA UMANA care este o conditie a reliefarii raiului , caci fara om , fara natura sa , nici iadul nici raiul nu ar exista ... nu isi are rostul un diavol, un dumnezeu fara a avea un teren de joaca , pamantul si entitati (oamenii) cu care sa se "joace" .
Faust este ceva ce nu poate fi replicat intr-o opera moderna cu caracter vulgar si repetativ cum sunt majoritatea romanelor de astazi. Prin deviza ca binele intotdeauna castiga, Faust este iertat de acest pacat,semnarea unui pact , iar Mefisto alungat de ingeri ,de Dumnezeu. Desi pare simplist la prima vedere ca actiune , este complex prin caracterizarile care le face Goethe in fiecare pasaj, aducandu-ne o imagine a trecutului care multi dintre tinerii de astazi habar nu au.
Mai de da totodata imaginea unui trecut in care superstitiile , ingeri ,demoni,vrajitoare, alchemisti sunt doar imaginatii ale omului medieval care nu imbratisa stiinta ca ultim adevar ci o dogma.(religia crestina in cazul de fata). Faust insusi un om de stiinta , un fel de imagine a lui Goethe raspunde ca impersonare a dorintelor lui Goethe de a cunoaste, a sti , un ultim adevar pe care cu totii il cautam defapt.