Divino - poezie 2005

Tin sa notez ca eu am scris aceasta poezie, la data respectiva ma aflam intr-o stare suprema de melancolie si tristete totodata , asadar coplesit de sentimente ,intr-o iarna ,am pus pixu in mana si am eternizat pe hartie cateva cuvinte :P

Divino

De I.D.A. Aka Ad Infinitum02(04.01.2005)

-dedicata unei Venus pamantesti :P-

1. Divino!

Asculta aceste versuri,

Si nu face reprosuri,

Cuvantul tau pe mine

Ma-nvaluie-n suspine.

2. Minerva,Artemis,Afrodita

Nu-mi sunt decat un nume ,

Ieratarea ,Ura si Iubirea

Sunt tot ce am pe lume.

3 .De cand te-am cunoscut

Aveam doar trei cuvinte

Iubirea ,pacea si o minte

Am fost naiv la inceput,

Dar la sfarsit m-am intrecut

Pe mine insumi m-am mintit

Cand am crezut c-am sa te iau

De langa omul cel iubit

Pe care eu m-am sprijint

Pe-un trunchi negru,innegrit,

Umplut cu ura si necaz,

Umplut cu lacrimi si amar

Cu venin si cu minciuna,

Am vrut ca noi sa fim pe Luna.

4. Ce fantezista-I mintea mea

Ce rau si bun mai scot din ea

Gandesc cum soarta ne desparte

Iar eu te vad tot mai departe

Sau poate delirez,

De la alcoolul asta “viata”

Care ma face sa mai scriu

In intuneric si pustiu

Al acestui spirit viu.

5. Cu greu mai pot sa am despart

Sa scriu tot timpul neincetat

Dar cand gandesc la ce-am facut

Cu greu mai pot a sta tacut.

6.Ai fost ,vei fi si-o sa rami

O diva pentru mine

Chiar daca n-ai realizat

M-ai invatat ce-nseamna viata

Minciuna,ura si napasta,

Mi-ai aratat oe mine insumi

De care sigur n-am stiut

Si-acum ma plang in fata ta ,

O ultima dorinta ,

Sa fac ceva ,eu nu mai vreau ,

Sa uit nu am putere

Sa sper eo sentinta.

Nu mi-a ramas decat credinta

Si cred ca-o sa renasc odata,

Caci numai asta mai prevad

Pe chipul tau de fata

7. De ce ma plang in fata ta ?

De ce imi cer iertarea?

De ce ma sinucid asa?

De ce e intrebarea….

8. Nu as avea ceva mai bun?

Doar tu mai esti pe lume?

O nu, tu scumpa mea..

Dar tu imi ziki pe nume

9. Probabil daca-ai sti

Ca spaima ma mananca

Caci visul meu macabru

Nu poate fi o nunta

10. Dar ma cunosti cu-adevarat ,

Tu sti ce zace-n mine,

Dorinta ,chinul si iubirea,

Ma-nebunesc deabinelea

11. Carissime te-am indragit,

Dar nu uit niciodata

Tradarea ta pe fata,

De ea mi-e sila si mi-egreata

Nu fi gelos pe mine

Nu fi nimic mai bine

Esti ziua pentru ea

Dar noaptea pentru mine,

Esti Cupidonul vietii

Cu tolba ta de aur

Puteai a-mi da tezaur,

A carui pretuire

Nu mi-as putea descrie.

12. Cand scriu aceste versuri,

Mai stau si plang o clipa,

De dorul tau suspin

Si mor intr-o clipita

13. Ceva sarat imi curge,

Prelinge buza-mi mica,

Dar linistea ma unge,

Iar ale mele lacrimi ma-nec intr-o clipita.

14. De ce scriu toate astea

Cand pot oricand sa uit?

Sa fiu indiferent,sa fiu chiar neintrecut,

Nu cade sa ma uit

In sufletul pierdut

Eu, ca sa fiu vandut

15. Oare? Deci pentru asta am mai scris?

Puteam de mult sa uit ,

Sa fiu iar fericit,

Dar vrand sa cer iertarea

Am vrut sa fiu iubit.

16. Durerea ma apasa,

Dar oare imi mai pasa?

De ce sa mai regret,

Ceva ce nu-I perfect?

17/ Mi-am luat ceva din suflet,

Scriind aceste versuri

Pe foaia de hartie

Cu lacrimi si uimire.

18. Doresc sa-mi spal pacatul

Oricare ar fi acela,

Te rog printesa mica

Indurate de mine…

19. Poezia ti-e dedicata tie ,

Nu sta prea mult pe ganduri

Si zimi ceea ce simti ,

Iar daca-o fi sa mint

Atunci sa nu mai scriu.

20. Dar e frumos pe lume,

La naiba doar traiesc

Si ma gandesc cu groaza

La mortii ce iubesc.

Lumina imi da viata,

Iar eu ma supun vietii,

Cum omul il supune

Pe cainele domestic.

21. Vad alb in fata ochilor,

Il vad pe el pe bolta,

Dar il vedeam aproape

Cand tu erai o nota.

22. Ma bucur pentru tine

Tu diva muritoare,

Dar in al meu mic suflet,

Vei fi nemuritoare.

23. O viata cat mai buna ,

Cu bucurii si daruri

Dar mai frumos in viata

E sa nu ai necazuri.

24. Tu ai scapat de mine,

Iar eu abia ma satur,

De carnea ta firava,

De pielea argintie,

De buza ta zemoasa,

De ochii tai,mici verzi,

Ma uit acum spre tine

Si-mi vine sa visez.

25. Liber! Sunt liber caci traiesc,

Ma scapat de saracie

In suflet ma purific

Caci El, Atotputernic,

Of Doamne,nu mai sufar!

De mi-ar ierta pacatul

Sa pot trai in pace

Te rog pe tine Hriste'

Sa-mi dai zile de pace

Caci stiu ca am gresit ,

Intentionat sau nu

Ma simt nefericit.

26. Dar parca-o voce-n mine

Imi spune: Nu ceda!

Caci cred ca nu mai sufar

Si nici nu mai urasc,

m-apropii de credinta

si cerd intr-u Hristos.

27. Linistea ma domina,

Caci eu nu simt nimic,

Si cred ca sunt iertat

O indragesc pe viata

Si vreau sa-o strang in brate,

Dar ma gandesc la tine

Si sunt hipnotizat.

28. Imi amintesc cu drag

Speranta-mi inghetata

Topindu-se in focuri

De lava-n intunecata.

29. Sarutul de la opera

Si pepenele galben

Mi-au dat iubire vesnica ,

Speranta muritoare.

30. Cand frigul ne-a cuprins ,

Pe mica banca,goala

Ninsoarea se-ntetise

Iar parul tau divin

Parea ca o beteala

In ochii meu erai o stea ce sta sa moara,

Iar fulgii de zapada ti-acopereau tot parul

Zambeai placut la mine

Iar eu tineam la tine,

Cu ochii tai tacuti,

Scoteai mici vorbe,fine...

31. Priveam usor la tine ,

La parul blond,din spuma,

Iar tu zambeai cu mine,

Tinandu-ma de mana.

32. Ma desparteam de tine cu lacrimile-n ochi,

Plecai spre a ta casa

Pasind usor,frumos,

Ghetuta ta curata

Lasand in urma ei,

Pe neaua cea pufoasa

Amintirile muritoare

Ca niste urme mici

Iar eu privind afara

La fulgii de zapada

Ramas bun iti dedic.

33. M-apropi de sfarsit,

Sfarsit care ma sfasie ,

Dar nu ma duc cu teama

Cand ma gandesc la iarna.

34. Sunt bucuros pe tine

Caci eu nu te urasc,

Eu te-ndragesc din suflet

Dar ce stiu eu,mai nimic..

35. Imi fac o rugaciune

Si fericire iti doresc,

Imi iau de tot larevedere

Si iar iti spun ca-i sa-mi lipsesti.

Privesc cu luni in urma

Si n-am ce sa regret,

Ai fost ce-ai fost

Si vei ramane

O vesnicie ce-o doresc.

Iar pentru mine se incheie

Un prim capitol important,

Unde m-am regasit pe mine

In al tau suflet de smarald;

Inchei aici poezioara,

In care eu iti daruiesc

In ultim' ceas al mortii mele,

Bataia inimii pe veci...

Anne Rice si fenonenul vampiric :DD

Pentru a intelege pe deplin romanele Annei Rice ,trebuie intelese subtilitaltile din cartile acesteia...Copilul lui Anne Rice, Lestat de Lincourt este eroul superm in dark fantasy,un subgen al fanstasy-ului Cum sa nu il indracesti ? .. Defapt anti-eroul in genul fantasy Prin complexitatea personajului, prin atributiile si insusirile acestuia, Anne Rice a reusit sa intruchipeze un rau impletit cu bine , o atractie suprema pentru noi cititorii si cred ca si pentru Anne a fost .. Dar mai este vorba si de unele taboouri cum ar fi incestul, ma refer aici la raletia dintre mama Gabrielle si Lestat fiul, mai e vb de tendinta de bisexualitate cand e vorba de relatiile dintre Armand,Lestat,Marius chiar si diavol,care au o tenta de a deveni iubitori patimasi al aceluiasi sex...pedofilismul infatisat de Louis de Pointe du Lac si Claudia deci idei controversate apar iar si iar pe parcursul romanelor....

Dihotomia bine -rau isi pierde valoarea si ajungem sa credem ca raul este o parte a binelui,inglobata in viata de zi cu zi,la fiecare pas, ajungem sa credeam ca a sta in iad ,scopul este acela de a invata sa iubesti mai bine aproapele,dantu-ti seama de greseli si caindu-te,meditand... Apropo , stiti legat de orasul de unde vine Anne , New Orleans , care a fost devastat d tornada, de acolo vin cele mai multe secte,religii si clanuri de vampiri din toata lumea , si in New York, dar in Orleans sunt date cartile pe fata nimeni nu se ascunde ,mai ales noaptea cand sunt zeci de ceremonii vampirice si demonice desfasurate chiar prin centrele orasului. Unii cred ca din cauza desfraului mare a fost devastat orasul de tornada, but i say : what;a fuck , that;s faith,or mabey that;s just you guys being stupid...
Am citit toate romanele din seria Cronicile Vampirilor,cine stie cunoaste, au fost publicate 7 scrise in romana,incep in ordine cronologica,Interviu cu un vampir, Vampirul Lestat,Regina Damnatilor,Povestea Hotului de Trupuri,Diavolul Memnoh,Vampirul Armand si Vampirul Vittorio.... trebuie sa le iau pe cele in engleza si i;m done. Acum toate aceste carti au un rafinament aparte, ce da impresia reintoarcerii cu secole in urma , are un dar fata asta (Anne) de a te face sa vizualizezi toate detaliile pe parcurs ce ii citesti cartile,plus noua conceptie despre vampiri care se credeau a fi fiinte mitologice/fantastice care au doar 1 singur scop sa suga sangele bietilor oameni dak nu pot altceva :P E impresionant cum a putut sa schimbe acest lucru , aruncand parca o pata de omenire in fiecare personaj supranatural,dandu-le emotii cat se poate de puternice si omenesti,dezvaluind si alte fete a existentei lor. Ceea ce m-a fascinat inafara de complexitatea personajelor si de actiunea romanelor au fost delatliile minutioase pe care incepe sa le prezinte atunci cand vorbeste de o decoratie in casa, sau de arhitectura unui loc, de infatisarea unuia sau altuia dintre personaje, astfel iti poti da seama cu usurinta si iti formezi o imagine ,integrandu-te in povestire ....

Cat despre fenomenul "vampiric" sunt foarte multe de zis si nushu dak am chefu necesar sa va povestesc deocamdata...o sa fac un blog aparte pentru acest subect,am vrut aici sa vorbesc numai de operele Annei Rice.....dar va zic 2 informatii generale,luate din analele de istorie... primul ar fi Vlad Tepes, don;t need an introduction ,cred...si pt cei care cred ca pe Vlad Tepes il chema Vlad Dracul va zic voua wrong , wrong .... intrebati pe profii vostri de historie ... pe ala negru de respira greu, ce crezi era tasu' si il chema Vlad Dracul de unde si porecla lui Vlad, pe care il chema Dragulea ,bizantinii ii spuneau Vladislav al nushu catelea , dar s-a confundat numele din familie , el facea parte din o liga Liga Dragonului/Dragonilor si strainii astia au inteles ca la noi dragon inseamna drac ) asa ca s-a format this little misunderstending ;dupaia ar veni contesa Elizabeth Bathory si povestea adevarata in care ea isi facea baie in sangele tarancilor virgine din domeniul ei...crezand ca asta e un secret sprea a o face vesnic frumoasa,nemuritoare..mai multe detalii pe google..

Operele lui Alexandru Dumas

Toata lumea a auzit de Cei Trei Muschetari ,desi nu cred ca multa lume a citit cartea.E foarte frumoasa, eu am citito intr-o zi , in 2 vol, dar totodata pentru mine mi s-a parut tragica la sfarsit ma refer ,cand moare Milady, il admir pe Dumas pentru operele sale si rafinamentu de care da dovada, ma ales in Contele de MOnte Cristo, site cum sa redea rafinamentu si obiceiurile acelor vremuri ,viata parizienilor, stilul romantic.
In primul rand nu imi place stilul razbunator si maniera in care vb despre aceasta, privind razbunarea ca pe o virtute...
Dar totodata pot sa zik ca il critic pe alocuri pentru ca uneori nu are simtul dreptatii ,ca in cazul domnului Villefort din Contele...., si ca in cazul Milady, adica o buna parte din toate scrierile sale se bazeaza pe justitia vremei aceleia, vorbind totodata de justitia lui Dumnezeu, dar nu reuseste sa le imbine..Uneori este prea dur si crud fata de personajele sale cand ar trebui sa fie milostiv...Eu cred ca , cartea era mai placuta pt mine daca ar fi avut un final mai ingaduitor...dar poate tragedia a facut sa aiba succesul acesta....In Misterele noptii , cand unul din pers principale care comite fapte mult mai grave, este iertat de lume,de Dumnezeu, ba chiar este rasplatit cu un copil,care el ii violase mama...deci pot sa zic ca sunt multe neinreguli , daca Alexandru Dumas vroia sa prezinte legea dura,pariziana,de pe vremea aceea era in toate romanele, dar uneori pe unele pers lasa nepedepsite, pe altele nu, aic putem vb de Danglars-Villefort, Milady -Samuel Gelb ,si mai multi care nu sunt "rasplatiti" asa cum ar trebui....Iar daca Dumas ar vrea sa prezinte milostenia omeneasca sau legea lui Dumnezeu, atunci ar fi mai milostiv si iertator fata de personajele sale...dar asta e parearea mea...
Nu imi mai place nici nepasare de viata, valoarea vietii care in romanele lui Dumas este ignorata total prin dueluri fara sens cu repercursiuni de viata si de moarte.... dar poate a incercat doar sa infatiseze epoca , pentru o insulta puteai plati cu viata....onoarea avea cel mai mare pret pentru valoarea umana , in zilele de azi onoarea e egal cu 0 ,deci pot sa spun ca dintr-un punct de vedere este de inteles...
Acum sa privesc partile bune,sa incep o caracterizare a Contelui de Monte Cristo,cartea pe care am citito in 3 vol in cateva zile,personajul sublim care parcurge initierea spre cunoastere pornind de la simplul si naivul capitan de vas Edmon Dantes pana a ajunge la faimosul/puternicul conte . Este un drum al initierii care il ajuta sa isi depaseasca temerile,sa isi realizeze cele mai marete visuri ale omului, dand peste un savant care il invata tot ce se putea invata despre vastele cunostinte ale omenirii,sa vorbeasca 5 limbi,etc..un companion loial,Peppino, si peste abate care ii lasa fabuloasa avere a unei famili italene de mult stinsa,ascunsa in insula de Monte Cristo de unde isi ia si numele..nu stau sa povestesc cartea , incerc sa parcurg drumul initiatic al contelui... pentru mine el reprezinta tot ce isi putea dori un om in viata sa , vesnic stapan pe sine,ideal pentru a conduce,a fi un lider. Increzator in sine,gentilom pana la final,dar razbunator cu o raceala in sange cand e vorba de cei care l-au facut sa sufere...Totusi cred ca ii lipseste un lucru,este milostiv si iubitor,ajutand pe altii,dar cateodata judeca prea rapid in a incheia vechi conflicte, cum e vorba de fiul lui Mercedes,Albert si vrea sa il omoare fara ca acesta sa ii fi facand nimic,zicand ca blestemul tatalui va ajunge pana la a 4-a generatie... In orice caz il consider cel mai complex personaj din toata opera lui Dumas,avand totodata cel mai mare rafiament si aproape fiind atot-cunoscator.
Urmeaza apoi cei 45 in 2 vol, este rafinata, romantica,clasica, dar lipseste acel ceva care sa o faca Contele de Monte Cristo , carte care este reluata in Mana de Mort , in care se continua povestea contelui. As putea sa zic ca este lafel de interesanta ca Monte Cristo, ma ales ca este o continare a romanului ,dar la sfarsit o strica rau de tot,adica inafara ca moare Monte-Cristo si cu Mercedes,mor cam toti auiurea intr-un vapor,sa va zik cum incheie el ,ca nu era suficient sa faca un final tragic , a realizat un final cam penibil si aiurea: " Si temerile nu fura in zadar,caci peste putine zile,marea arunca pe tarm cadavrele sotilor Morel sio ale copiilor lor adoptivi,cum si cadavrele lui Albert si altora din Marsilia." So e ca si cum ar zike,si au murit toti si asta a fost povestea copii :)) dar mi-a placut ca in Mana de Mort , lui Monte Cristo ii se face o lectie de viata,ajungand din cel mai bogat om un cersetor :)) invatandu-l despre mila, facandu-l sa recunosca greseala pe care o facuse pedepsindu-si rivalii,prin biciul lui Dumnezeu....Laleaua Neagra mi s-a parut a fi destul de seaca...fara ceva care sa o faca speciala.Viata pariziana este dezvaluita cu mult rafinament,specific epocii si cu multa doza de nobiliate. Alexandru Dumas incercand mai mereu sa dezvaluie rangurile epocii, de la simplul gentilon la marchiz,vice-conte,duce,conte, baron, titluri ce semnifica importanta nobilimii pentru Dumas,dat fiind faptul ca majoritatea personajelor din romane sunt conti sau ducese,sau detin alte tituluri nobiliare. Uite ca am gasit altceva ... de ce nu se vorbeste despre simplitatea oamenilor comuni ,oameni de rand sunt marginalizati pentru asta inca o bila neagra...