Love's mockery

ssss

About the inability to express love

It's the simple things I love about you..
Why is that I do ?
Is it your smile or face I like from you ?
Is it your sweet scent
Or autumn hair that made me feel the way I do ?
I do not know how things came through,
I think you understand me ,and yet I have doubts too
Just thinking quietly but with passion and fuel
I might just be a love's fool .

Your happy thoughts and cheerfull soul
Are they the things I find so filled with meaning ?
I wonder...
Perhaps it is I that is in need of healing
For all the things that took their toll
I am without motive,without feeling  
A grasp of air, to fill the whole ...that is you !
Yet still , I do not know the real person
And I'm afraid with time going forward things will only worsen
We men often see you as things we want or lack, not as you really are
And so , I try to ask myself if that is really you
Perhaps the question itself begs too..

Thoughts may have no meaning ,
But spoken, they do
And when I try to free them
The words are trapped in glue    

I love and I hate .. why you may ask ?
I do not know ,
But I feel, and it hurts...
I watch you every evening,
And dare not say a word
For it to have meaning
It must honest and thus not necesarily heard
For people like to hear only of sweetness
And in their view ,honest speech is often a weakness
I speak to you often
And find you appealing
I ask then, "Why I can't share my feelings ?"

And while the sky is still colored blue 
So are my feelings for you !
Though I dare not share them ,
They are within me and screaming
They are beating and weeping
They are bleeding and grieving
They are demanding and pleading 
Afraid that if I let them free ...you will be leaving !

As I approach you with each passing day ,
In a moment of idle conversation , anxiety takes over and then regret
I wish I could tell you,dear woman
That when men love you they also fear that love
They fear you as much as they can love you,
And I for one cannot embrace another and say that I forget
Too much pain , too much regret ...
-----
Signed Dan

Ganduri rasfirate ...

   

      Iarta-ma cat de las sunt , iarta cat de prost as fi daca ce simt pentru tine nu inseamna nimic !
Iar daca ai facut pasul, nu crede ca nu l-am recunoscut ci mai degraba imi e teama sa privesc spre el . Ma simt rau si imi e teama de ce nu ti-as putea oferi desi pot sa sacrific multe pentru tine ; imi e teama de tine ..de cum m-ai putea privi cand ai afla cine sunt eu, ce fel de om sunt,cate defecte am si cate mofturi . In zeci de intamplari groaznice abatute spre mine, nici eu nu stiu cine mai sunt si nu ma regasesc cu usurinta. Poate la suprafata par amicabil dar in interior sunt mort ! Poate par simplu si un bun prieten de avut dar sunt vesnic tulburat intre mine si mine ,dezamagit si singur .
      De ce ma complic si arunc cuvinte pentru ceva iluzoriu poate te-ai intreba ? Trebuie sa intelegi ca pentru mine sentimentul asta e printre putinele lucruri care imi aminteste ca traiesc ,poate nu viata care mi-am dorit-o dar una care merita traita .  

         Nu pot sa iti spun cat de mult doresc sa rad impreuna cu tine ! Ma simt ranit atunci cand nu vorbim sau ne spunem cuvinte de ritual .. un "noapte buna" .. Poate prin banal speram fiecare ca asta o sa ne apropie intr-un fel, o sa aibe o conexiune cu celalalt si dorim sa ii transmitem ca il observam, ca dorim sa ii acordam atentie , ca nu e singur si ca ii suntem alaturi . Ceva simplu tinde sa devina complex atunci cand e spus din suflet !
        Nu stiu exact ce vreau dar tin foarte mult la tine ,te iubesc si asta imi rasuna in gand atunci cand incerc sa imi indepartez gandurile in alta parte.   
Inainte sa tin la tine am inceput prin a te respecta , cu fiecare zi mai mult decat o faceam cu o zi in urma .. esti buna in ceea ce faci ! Chiar esti ! Sa nu crezi altfel niciodata si iti doresc tot binele . Ai incredere ca poti,ca esti capabila intotdeauna de mai mult chiar daca e greu de multe ori , aminteste-ti ca vrei sa ai viata care ti-ai propus si aminteste-ti cat ai muncit, de efortul depus ,de noptile nedormite si stresul care l-ai indurat pentru asta ca in final sa poti spune ca s-a meritat .Ai un caracter bun si cred in tine ! Te iubesc,am mai spus dar nu sti ..nu sti cine esti in aceasta scrisoare lafel cum eu nu stiu cine sunt in realitate.  
       Pot plange ? Pot plange pentru tine , dar pentru mine ? Insemni ceva frumos in viata mea iar eu nu stiu daca te merit , daca sunt in stare ,daca intr-un moment anume o sa ma izgonesti sau o sa ma urasti .Sunt temeri care multi oameni le au sa sti,dar nu au capacitatea sa o recunoasca. Odata ce devi sensibil esti predispus la temeri ..poate unele naive dar pe moment ele devin foarte reale si iti intrerup gandurile.
      Cateodata ma urasc pentru toate aceste sentimente pentru ca se pierd in mine cum lafel de usor ma pierd in ele . Ma intreb mereu daca insumeaza ceva aceste lucruri in ochii celui ce citeste ,aducandu-mi aminte cat sunt de introvert. As prefera sa imi spui tu asta,sa ma critici cum consideri de cuviinta,sa admiri ce e bun in mine iar eu facand lafel sa ne descoperim impreuna .
       Regret faptul ca nu am petrecut mai mult timp cu tine , nici atunci cand am avut ocazia si tu ma chemai,poate mai mult imi pare rau ca nu te cunosc mai bine si vreau sa te cunosc ,iar tu sa ma cunosti pe mine. Regret toate momentele ce puteau fi pierdute .
       Cred totusi ca regretul o sa ma paraseasca in curand pentru ca vreau ca in viitorul apropiat sa facem lucruri impreuna ,sa fim mai aproape , sa ne simtim bine unul cu celalalt din lucruri simple . Vreau sa te cunosc mai mult , oricum ai fi tu, niciodata nu o sa te judec pentru cum esti. Intotdeauna vreau sa raman deschis catre tine , sa vorbesc cu tine si nu la tine ,sa fac lucrurile cum le simt si nu cum se impun ori cum le fac altii. As vrea sa iti cunosc viata ,pasiunile,temerile,sa te ajut si sa fac parte din ea,atat cat vrei tu ! Chiar daca nu ai nevoie eu o sa raman langa tine !
        Poate ca nu o sa sti niciodata aceste sentimente si ganduri culese din mine ,iarta-ma daca e prea mult pentru tine ,daca sunt prea dobitoc ! De multe ori simt cand te ajut ca ma ajut pe mine pentru ca sunt bucuros, ma bucur cand iti e bine si ai un zambet pe fata ,desi il vad de la departare.. il simt .
 E tarziu si afara cred ca ploua ,ma gandesc ca dormi si mi te imaginez ca un copil dulce dormind sub plapuma .Ultimele ganduri constiente din seara aceasta ti le daruiesc tie , te iubesc mult !! -- D.

Oul

 

" Oul " 

                                   - text gasit in Campina anul 2016

     "" In timp toate lucrurile se intorc la origine asa cum amintirea celor petrecute in 88' , s-au intors in mintea mea amenintand sa iasa din aceasta foaia de hartie in care expun suma celor intamplate dintr-o minte fragmentata ,caci pana la urma gandurile sunt ca umbra unui fum si preferabil pentru cel ce o sa citeasca urmatoarele era sa ramana doar un fum.

    "Victor ! Victor hai la masa !Ti-am facut omleta asa cum iti place " - striga Mihaela .M e sotia mea .. cu 10 ani mai tanara decat mine, ne-am casatorit in 85' , nunta am facut-o intr-o biserica protestanta din Targoviste cu toate alaiurile si toate rudele posibile care imi puteau provoca o stare de greata.

     Ritualul "familiei" noastre era unul simplu, lucram la o fabrica de ciment din zona iar ea la o fabrica de textile langa Targoviste ; avem o casa in Campina ,casa bunilor mei parinti ... poate prea mult zis lucra ,pentru ca dupa doi ani de la casnicie a renuntat sa lucreze in favoarea unui trai sedentar. Oh , cat mi-am dorit un copil in viata noastra , sa il tin in brate ,sa il iubesc si cu toate acestea nu am avut noroc decat peste trei ani de zile cand Mihaelaa ramas insarcinata . Doctorul de familie facea vizite saptamanale casei noastre, parca il aud si acum " Doamna Dumitrescu incercati sa nu mai fumati perioada aceasta ; domnul Dumitrescu aveti grija sa le mai lase " .. dar tot la ce ma puteam gandi era la copilul meu , ce planuri imi facusem pentru el , cat de mult am sa il indragesc ,cum va vi cand va creste mare si cat de mult il doresc in viata mea ...

     Era o zi de iarna cand m-am intors de la locul de munca si inainte sa imi fac siesta de seara cu o sticla de bere simt un miros ciudat ,era un miros de varza stricata numai ca acesta venea din spatele curtii si nu din bucatarie ; ma indrept usor spre gradina din spata si observ o punga , mirosul odios venea din acea directie .A trebuit sa imi infasor fularul in jurul fetei ca sa inspectez mai bine continutul. "Ah, un soarece mort ,probabil ca Mihaela ... nu stai.." uitandu-ma mai bine vad ceea ce parea ..parea ca un "Nu ! Nu se poate sa.." ; in punga se afla un fetus avortat. Am cazut in genunchi ,nastapanindu-ma am inceput sa plang usor sa il iau la pieptul meu si vroiam sa urlu m-am gandit la confruntarea cu sotia mea . Ma reped sa dau buzna in casa cand mi-a venit o idee.Inainte ca ea sa imi spuna sa trec la masa cum de obicei facea i-am spus simplu pe un ton calm ca o sa pregatesc eu masa. Vreau sa o otravesc , vreau sa o strang de gat ..in mintea mea ma gandesc "cum ..cum ai putut face una ca asta..copilul nostru.." dar ceva ..ceva si mai diabolic mi-a trecut prin minte la felul cum sa ma razbun pentru tradarea ei. "Ma iubesti?" I-am spus .. " Da, Victor !" spuse ea cu o expresie semi uimita."Hai ,stai la televizor pana pregatesc masa", ea se conforma apoi m-am dus repede sa iau punga , da..punga era tot la ce ma puteam gandi si la razbunare !

     Stiu ca ii placeau ouale..Oh ! Oh doamne da ! Cu mana tremuranda am scos fetusul pe o tava l-am spalat apoi taiat in mici bucatele , am spart un ou de gaina si unul de prepelita si am indesat cat am putut continutul ..continutul copilului nostru apoi l-am pus la fiert. Am pastrat o parte intacta si uitandu-ma cu groaza am scapat-o intr-o masina de spalat vase. Am pregatit carne de vita, niste patrunjel si ce mai era prin frigider si am pregatit "masa" .

Mihaela se aseaza la masa si incepe sa manance iar in cateva minute imi atrage atentia ca ouale s-ar putea sa fie stricate. "O , cum asa draga mea ? " "Au un gust ciudat.." imi spune ea . Incep sa ranjesc si cu furie ma apropii de oul de prepelita si il bag in gura , ea scuipa o parte si ma impinge .. "Ce , nu iti place ? Uite incerca pe asta ! " Iau oul de gaina si il prospesc cu furie pe fata apoi fug in bucatarie , iau ultima bucata de fetus ramasa intacta si arunc spre ea . Cu groaza ea incepe sa isi dea seama ce facusem . " Vi.." se uita speriata cu ochi sticlosi la mine . "Copilul nostru ..copilul nostru " zic " Ia de aici tarfa nenorocita " O iau de par si incep sa ii indes fetusul pe gura , incerca sa il scuipe dar o tin de nas pana il inghite , dar apuca sa il scuipe. Mai iau un ou de pe masa si il trantesc peste ochi , continutul plasmatic se scurge si prelinge pe fata ei plina de machiaj ieftin. Ii trag o palma , apoi doua si un pumn in nas pana ii curge sange .Bataia a durat cu aproximatie doua zeci de minute pana cand a ramas intr-o stare catatonica ..tot ce putea zice a fost : "ou, ouu" .Nenorocita..In timp ce isi vomita matele mi-am deschis o sticla de bere apoi am muscat dintr-un ou crud ,am rupt coaja cu dintii iar galbenesul a tasnit ..in clipa aia mi-am devorat copilul mort... Sta cu mine si pana acum nu scote decat cateva vorbe printre care "ou" aproape in soapta, uitandu-se la mine cu o privire imobila,fixa si rece ; nu iese din casa, iar eu, eu...""

     ** Textul se intrerupe brusc.Am incercat sa editez o parte din el,sa adaug si sa combin stilul meu de a scrie in anumite parti cu cel original fara a sustrage ceva din el.. o bucata de hartie gasita pe strada de mine incidental sub o banca undeva prin 2016 in urma unei vizite la o buna prietena stabilita in Campina.Pagina nu continea nici un titlu asa m-am decis la unul. Nici pana acum nu stiu ce sa gandesc despre acest caz ; defapt incerc sa nu ma gandesc prea mult ... rationalizand ca textul e posibil scris de vreun semidoct in bataie de joc dar subconstientul ma indeamna sa cercetez din pura curiozitate. Asadar zilele cat am stat la prietena mea am incercat sa aflu daca acest Victor Dumitrescu a existat sau daca mai este in localitate. La vremea respectiva am dat destule anunturi in mediul online incercand sa aflu ceva in legatura cu persoana fara sa tradez continutul textului.Ce pot confirma este ca nu am primit un raspuns. Totusi , ceva ciudat mi-a atras atentia . Pe un forum am gasit o postare din 1998 in care cineva vorbea de un incident in Campina ; userul respectiv descria cum un amic de-al lui era obsedat de coji de oua,uneori fortand-o pe prietena lui sa manance cojile chiar si cand aceasta dormea.Cand prietenii lui l-au intrebat despre comportamentul sau , acesta a raspuns simplist ca se simte obosit ,refuzand sa spuna mai multe ; o alta postare gasita din 2001 sugera ca mai multi oameni au fost batuti de un grup in apropiere de Banesti apoi i-au fortat sa manance coji de oua , atacatorii nu au fost identificati.Alte indicii nu am gasit despre subiect .

     Este posibil ca aceste cazuri sa fi avut legatura la baza cu povestea lui Victor Dumitrescu ? Si daca da , exista posibilitatea unui cult regional in jurul acestei intamplari,posibil un model de inspiratie pentru alti sociopati ? Tare mi-as fi dorit sa gasesc mai multe din aceste notite..

Intrebarile le las cititorilor , eu am avut destule nopti nedormite in legatura cu acest caz ! **

Semnat autorul , D.