Planset dintr-o groapa ...
Lumina pluteşte doar la suprafaţă
Pleoapa dinăuntru nu vrea să respire,
Pe perna dimineţii, degete obosite
Resfiră pletele iubitei mele fine
Ce s-a întâmplat? Un troc? O prevestire ?
Pustiul a rodit sau s-a purtat război?
Ce s-a-ntâmplat in spatele acestor largi ferestre?
Patimă roasă de acidul dintre noi
Vezi prunci cerşind la vreme de război,
Trecând desculţi prin colb, la suflet goi,
Ducând cu ei poveri şi suferinţi,
Copii ai nimănui, copii cuminţi...
Vezi scrijelit cu schije un mormânt
Şi numele celor ce nu mai sunt...
Furtuni şi ploi vor plânge zi de zi,
Ei sincer şi cuminte vor muri
Sunt kilometri de dor până la tine,
Atâţia oameni sunt acum între noi,
Atâtea dealuri şi atâtea ape,
De dor sunt scrise atâtea foi.
Pe aceste foi, lăuntricul război,
Nerăspunzând pe sine se întreabă,
Iar eu de atâtea ore aşteptând
Mă descompun şi azi într-o silabă
Acest război ne va purta-n izbândă?
Eu lupt cu foc, cu aer şi cu apă,
Când toate-acestea, dragoste, îţi scapă,
Si într-un colţ te-aşezi de-a dreptul blândă.
Sunt ca şi mort, căci ochiul tău mă sapă,
Lăsând în mine rodul din osândă,
Şi vreau, apoi, tot pleoapa ta plângândă
Să-mi dea puterea să nu cad în groapă.
Sunt obosit ca moartea pe vreme de război,
Şi-aş vrea să fie pace măcar o săptămână,
Să ne-ntâlnim pe câmpul de luptă dintre noi,
Cu zâmbetul pe buze si sufletul arvună,
Tu să-mi întinzi o puşcă, eu să-ţi întind o mână...
