Via ad Infernum

s

Via ad Infernum   

"Ce zi frumoasa lume ! Ma bucur ca sunteti aici si sper sa prindem un loc la motel inainte sa se lase seara, nu de alta dar vreau sa vad marea inainte de apus azi ."

          Sonia, hai odata ! Sonia e surioara mea mai mica ,o creatura rasfatata cu o infatisare leita mie care intotdeauna intarzie si se cramponeaza in orice angajament isi ia..ii vad ghiozdanelul ponosit cu o varianta mai veche de "hello kitty" si ma gandesc ca inca il poarta de cand parintii nostri s-au despartit.. are 14 ani acum dar este un cadou pretios pentru ea..e ultimul cadou pe care i l-a daruit tata."Da,da vin" raspunde pe un ton moracanos.."Ai grija sa inchizi usa dupa tine"..mm.. cinci ani diferenta te face mai protector fata de sora ta,mai ales cand ea este singura ta familie. Prietenul meu ma asteapta in fata unui bloc comunist din beton precomprimat ,ma saluta cu mana in timp ce parcheaza.. rotile scartaie pe asfaltul incingator iar lumina soarelui ma face sa imi inchid pleoapele,schitand un zambet de anticipare.Ma apropii de el cu un rucsac in spate ,incercand sa ajustez curelele de compresie ca sa imi pastrez balanta..oh..iar am luat prea multe lucruri..el coboara din masina, ma ia usor de sold si ma saruta.Cosmin si Elena ne asteapta sa deschidem porbagajul..am uitat sa va spun de ei,sunt colegii mei si sunt un cuplu hm..mai putin conventional.Sunt doi oameni excentrici in felul lor.. Elena il inseala de cate ori o inseala Cosmin si Cosmin o inseala de cate ori il inseala Elena..eh ca sa ii faca in ciuda,banuiesc ..sincer nu prea ii inteleg dar peste toate cele' se iubesc unul pe altul si asta e tot ce conteaza,nu?!.Intr-un final dupa niste zgomote cicalitoare intre cei doi care ma ametesc ne imbarcam cu totii in masina.Ma uit la prietenul meu si ii privesc parul scurt,castaniu cum se aprinde de la razele de soare si zambind ii spun sa pornim la drum...


           Nu imi venea sa cred cat de tarziu plecasem, era ora patru dupamiaza si deabia plecasem din Giurgiu ..."ajungem la timp" spun in gand incercand sa imi fac curaj..pana la Neptun nu e mai mult de trei ore.Sonia se joaca pe un Nintendo de cand am pornit si sunetele tastelor ma scot din sarite,ii spun sa o lase mai usor dar nu imi raspunde ..ma pregatesc sa ridic volumul la radio cand Cosmin spune cuvintele magice: "Nu ne oprim si noi pentru o tigara si poate ceva de mancare?" Da!..la acelasi lucru ma gandisem si eu.Prietenul meu opreste undeva in apropiere de Lehliu ,a trecut mai bine de o ora si nu mi-am facut "injectia" cu nicotina ,da ..o tigara era perfecta.In fata noastra e un conac modest si o terasa cu banci din lemn. Sora mea si Elena se duc la baie ,in timp ce Cosmin se pune sa comande.."Ce fomist!" ii spun prietenului meu care ramane cu mine langa masina in timp ce ma mangaie prin par.Ne luam in brate si imi proptesc capul in pieptul lui ..copilul din mine se lasa purtat de peisajul linistit si caldura trupului lui.Incepe sa ma traga de fusta atingandu-ma pe dres,il imping usor pe umar si ii spun ca e timpul sa mergem la masa.Am asteptat vreo zece minute pana cand cineva s-a sinchisit sa ne preia comanda,un om inalt si rahitic ne intampina si ne spune ca nu au nici un fel de mancare preparata dar ne da o lista cu bauturi.Lu Sonia ii era chiar foame asa ca am luat o punga de chipsuri verificand inainte daca macar asta au. In timp ce rontaiam amundoua ,atmosfera din jurul nostru nu era cum ne-am fi asteptat .. mici si bere,oameni cu burta pe jumatate scoasa inafara mirosind a hoit si bautura vorbind tare,ci era una destul de linisita..oameni palizi la fata stateau linistiti la masa cu un pahar de suc sau apa minerala fara sa scoata vreun sunet,admirand relaxati "peisajul"..cel putin asta am crezut in prima instanta,apoi mi-am dat seama ca ne admirau pe noi..recunosc,nu mi-au placut niciodata privirile altora catre mine,fie ele si pozitive.Dupa ce am baut ceva cu totii,prietenul meu cere nota de plata apoi ne ridicam de la masa, in timp ce mergeam spre masina vad chelnerul schilod uitandu-se la banii lasati de noi si aruncand la gunoi intreaga plata.Pe moment am fost putin nedumerita si incep sa rad ironic in sinea mea "ce frustrat.." "Hai baieti ca am pierdut timpul" spun eu catre Cosmin si prietenul meu,care zambeste in timp ce ma tine de mana..afectiunea lui ma face sa ma simt in siguranta,inchid ochii si imi imaginez cat de bine ne vom simti toti impreuna la mare..


        E ora 7 si mai avem putin pana in Medgidia ,am adormit tot timpul acesta ..m-au trezit sunetele de pe bancheta din spate ,cei doi porumbei nu s-au oprit din palavrageala nici pana acum..aud un sunet ,ca un foc de arma ,tresar.."panaa..." striga Cosmin, incercand sa scoata capul pe geam .Prietenul meu trage masina pe dreapta si imi face un semn ca se duce sa investigheze."Da,se pare ca trebuie sa o schimb.." Great..am zis in sinea mea ,desi nu eram panicata pentru ca avea o roata de rezerva in spate . Eram aproape de o padure ,vroiam sa il intreb de ce am ales acest traseu dar nu vroiam sa adaug mai mult stres pe capul lui.Deodata din padure se aud sunete ,ca un fel de tipat.. " Sunt lupi pe aici?" intreaba Elena.. "Ooo da " raspunde ironic prietenul ei incercand sa mimeze un lup. Sonia se uita lung la padure din masina...apoi se aud trosnituri ca si cum cineva ar calca pe niste crengi de copac ...sunetul se aude din ce in ce mai aprope..Cosmin cu un bravism fals se duce la marginea soselei si arunca cu o piatra in departare..sunetul se opreste. In acest timp prietenul meu scoate roata de rezerva si lucreaza sa o schimbe."Gata!" striga el satisfacut...se urca in masina ,dar ne dam seama ca lipseste cineva..Cosmin. "Cosmiiin" striga Elena ,urmat de mine si prietenul meu...iesim din masina sa il cautam,ii fac semn lu Sonia sa astepte in masina.Ma aventurez in padure , era plina de frunze asternute ca o nea de zapada ,multe din ele mi se asezau pe par,iar parul meu incepea sa semene ca o beteala de frunze..in scorbura copacilor vedeam cum misuna fel de fel de instecte printre care si niste viermi ce mancau din niste furnici moarte.De odata aud un tipat, era de om..Cosmin sare dintr-un tufis plin de sange,fiind zgariat pe maini si spune " Sa plecam dracului de aici !" , tresar speriata si il intreb ce a patit ,a spus ca nu vrea sa ma tina de vorba despre asta si ca a cazut incercand sa alerge un iepure..ok..in sinea mea nu vroiam sa presez subiectul prea tare. Ne urcam in masina ,prietena lu Cosmin il ia dupa umar si il intreaba daca e in regula,acesta ii spune ca nu e nimic ,anxietatea din masina se simte in inimile tuturor iar prietenul meu calca acceleratia. Peste minute bune de mers ,il intreb "Trebuia sa iesim de pe drumul asta ,nu?" "Da, trebuia.." spune el pe un ton flegmatic.Apoi din masina se simte un miros groaznic de benzina si fum "deschide-ti geamul" striga sora mea...in cateva momente ajungem la un indicator ceea ce parea ca arata iesirea de pe drumul incorjurat de padure.In sfarsit ..ma gandesc.Dar spre uimirea tuturor semnul indica "Vanatori" --spre Neptun vreo 15 km...era acelasi semn care il vazusem cand am intrat pe drumul forestier..Prietenul meu opreste pe drepta si se uita pe harta , Vanatori era o localitate obscura langa Pecingea ,Neptun era in apropiere totusi ."Nu pot sa cred ca ne-am invartit in cerc" spune el.Dintr-o data Cosmin trage de portiera sa iasa din masina si incepe sa vomita.. "Cosmin,esti in regula ?" il intreb eu, fatza prietenei lui i se ingalbeni de dezgust,stiam de cand eram la scoala ca nu poate suporta sa vada asta.Trec secunde bune si Cosmin parca isi dadea duhul afara..Sonia prefera sa nu se uite la toata scena si il intreaba pe prietenul meu daca mai avem mult.Cosmin isi revenise si ia o roaga pe Elena sa ii dea o sticla cu apa,aceasta ii intinde cu o mana sticla iar cu alta isi pune mana la ochi,incercand sa isi acopere si nasul..putea a voma.Acesta o da pe gat si merge agale pe sosea balansandu-se cand pe un picior cand pe altul ,parca beat apoi scuipa o buna parte din ea."Bai Cosmin, unde pleci?" striga prietenul meu..scot si eu capul pe geam incercand sa ii fac semn sa se intoarca si sa inteleg ce naiba are ,el gesticuleaza ceva de neinteles si incepe sa o ia la goana spre padure. "Sa il fut..stati aici !" spune prietenul meu..se ridica din masina si vrea o sa ia dupa el,cand incep sa il trag de maneca,observ ca mana ii tremura de nervi si ii spun "Vin cu tine.." ..Elena ne urmeaza din spate. In departare vad o pereche de adisasi ,alergam vreo 30 de metri si il vedem...era..era Cosmin ! Fara viata aparent,sfartescat intr-un mod horific,niciodata in viata mea nu am vazut ceva mai grotesc cu putinta,acesta incepe sa gafaie,din gat ii tasnea sange ,incerca sa spuna ceva dar sunetele erau indescifrabile .Prietena lui statea incremenita,nevenindui sa creada ca se putea intampla asa ceva.Prietenul meu se aseaza langa el masurandu-i pulsul.Din burta ii se scurgeau matele si totul in jur putea in cel mai groaznic mod..simt ca lesin cand el ma ia de mana si imi spune sa plecam. "Nu,nu puteti.." spune Elena "nu putem sa il lasam asa.." Mergem la masina si prietenul meu ia un marker negru cu care face un X aproape de locul unde s-a intamplat totul.Elena incepe sa tipe ca nu puteam pleca dar prietenul meu o ia cu forta pe sus si o urca in masina. Sonia se sperie,nu stia ce s-a intamplat.. incerc sa ii spun ca e totul in regula si ca ,Cosmin o sa ne ajunga din urma ca avea niste treaba de facut mai intai..am simtit ca nu a "muscat" asta ..Prietenul meu calca pe acceleratie inca odata dar tot ce ma puteam gandi nu era faptul ce i s-a intamplat colegului meu ,ci faptul ca inca era in viata in timp ce masina fulgera asfaltul...


     Se intunecase de ceva vreme si incercam sa ma gandesc la orice altceva decat la ce a patit colegul meu ,dar nu puteam..colega mea era intr-o stare aproape catatonica in timp ce Sonia incerca sa ii dea apa sa bea.Nu am observat scena,dar masina loveste ceva.."La dracu !" rosteste cu juma de gura prietenul meu. Amundoi am coborat din masina si am gasit un catel maidanez zdrobit pe sosea. O nu.. ma gandesc.Elena coboara si din masina sa vada ce se intampla ,se apropie de catel si incearca sa il mangaie cand acesta o musca de mana ,isi retrage repede mana,prietenul meu o ia de umar si o trage in spate iar eu raman fixata cu privirea spre catel.Prima oara nu am crezut ca vad bine,dar catelul avea o fata deformata..era plin de bale la gura si sange, avea o limba bifurcata si niste ochi complet negri scotand niste sunete aproape de om,avea blana neagra pe jumate din corp si restul era acoperita cu ceea ce pareau a fi solzi... apoi incepe a se zvarcoli puternic si se repezi asupra prietenului meu care il da la o parte cu piciorul, apoi deschide torpedoul,cainele se repede la el inca odata cand se aude un foc de arma..toti am tipat in acel moment si cainele isi da duhul scotand un "uurrhhh.." ragusit.Prietenul meu facuse armata in apropiere de Neptun si avea drept de port arma de cateva luni..."Elena esti bine?!" strig catre ea ,aceasta imi spune ca rana e superficiala si ca nu o doare asa tare,moment in care rasuflu usurata.. nu as putea sa suport inca o persoana draga mie ranita, dar imi faceam iluzii degeaba.. toti eram in pericol.
       Ca si cum nu ar fi fost deajuns prin tot ce am trecut un om parca lovit de un camion se apropia de noi din padure.."ajutoooor!" era un mormait mai degraba decat un cuvant."Stai aici!" il strig isterica pe prietenul meu care vroia sa investigheze.Omul se dadu peste cap intr-un fel aproape supranatural si se impiedica de ceea ce parea ca fiind o creanga apoi cazu la marginea soselei.Ne-am apropiat de el dintr-o curiozitate morbida ,omul era un vreun padurar sarman,cel putin asa il prezentau hainele,apoi am observat toti trei ca omul era taiat cumplit la glezne,era palid la fata,pierduse mult sange..Prietenul meu ma ia in brate si imi acopera ochii cu mana lui..prea tarziu ma gandeam eu..ma simt groaznic,imi vine sa vars,langa noi e probabil un om muribund si Cosmin..Cosmin era..incep sa plang. Dintr-o data din padure se aud crengi de copac cum sunt rupte, sunetul devine tot mai aproape ,din bezna o mana diavoleasca se intinse inspre colega mea care o apuca de gat, incerc atat eu cat si prietenul meu sa o eliberam cand sangele ii tosneste dintre buze apoi mana ii da drumul, nu ne puteam da seama ce fusese,era prea intuneric ,prietenul meu a apucat-o de mana si pe mine m-a impins catre masina.Vedeam cum picaturi de sange tot mai multe curgeau din gatul colegei mele.."Elenaaa!" o strig isterica,omul de langa noi tarandu-se spre ea incepe sa o apuce de picioare si cu un ranjet teribil pe fata incepe sa o muste de glezna..apoi de coapsa si vad cum o bucati din ea se dezlipesc.. omul incepe sa le scuipe ranjind haotic si incepe sa rada frenetic."Ajut-" incepe sa spuna Elena cand incepe sa scuipe cat mai mult sange apoi cade in genunchi , omul o trage inapoi spre el ,iar prietenul meu isi scoate pistolul,pregatit sa traga cand un alt om ii da in cap cu o lopata,aud sunetul acela teribil de oase pocnite..nu stiu de unde aparuse dar avea ochii galbeni ca un om bolnav de icter,desi fata ii era foarte palida si parul negru,uleios.Barbatul tipa la el intr-o limba care nu o intelegeam.Din cealalta parte celalalt scoase un " Uummmm " muribund in timp ce se lupta cu Elena.Prietenul meu isi revenise si trage trei focuri de arma in barbatul cu lopata , acesta cazu scotand un tipat sinistru.Elena reusise sa se desprinda din mainile celuilalt si fugi catre masina, in timp ce fugea ii cadeau mici bucati de carne si piele de pe picioare...mergea in genunchi si se oprea din secunda in secunda scuipand cantitati considerabile de sange imbibat cu flegma.Se uita spre mine ,pe fata ei se vedea cat de mare ii era durerea si lacrimi se scurgeau siroaie.. nu a putut sa zica decat un "Aaaa..aa..ma doaree...ahhh" si cazu cu fata intr-o mocirla.Din padure ies inca trei indivizi care se reped la prietenul meu, acesta trage cateva focuri de arma dar majoritatea nu nimeresc tinta , mana ii tremura si imi zice.."Ia asta si fugi!".Ma uit spre masina,era la vreo 20 de metri de unde eram ,Sonia..isi pierde echilibrul se se propteste cu mana de asflalt,iar cu cealalta mana imi da pistolul, [era un `Cugir` de 9mm] ce puteam sa fac..in viata mea nu am tras cu pistolul ma gandeam..ma uit cu groaza cum acesti oameni,animale habar nu am il sfasie pe prietenul meu ,nu pot sa ma misc,printre sunetele de durere ale prietenului meu aud "Omoara-ma!" "Nu,nu pot.."spun in soapta. Indrept pistolul catre atacatori dar nu trage..apoi se descarca cateva gloante in sus...incep sa urlu la ei,vad cum unghiile lor il zgarie pe fata, pe gat, apoi ii baga mana in ochi,nu ma pot uita..ma intorc la 180 de grade si fug spre masina.Sonia ma vede si incepe sa tipe,nu stiu cat de mult a vazut din scena dar singurul meu gand era sa scapam.
Masina porneste si accelerez cat pot de repede, nu am carnet dar in linie dreapta am mai condus ,iar asta era ultimul lucru la care ma gandeam.Nu trec nici 200 de metri cand pierd controlul asupra volanului si intru intr-un copac,radiatorul incepe sa scoata fum.Ma lovesc un pic la cap dar imi revin imediat,ies din masina si o trag pe Sonia dupa mine.Alergam pe sosea cand din departare se aud voci ,ca soapte venind inspre noi..apoi un grup de oameni palizi la fata alearga inspre noi..'in linie dreapta o sa ne ajunga' ma gandesc..iar singura solutie e sa o iau inspre padure.In timp ce alergam auzeam sunetul crengilor de copac rupte si sunetele oamenilor palizi se apropiau de noi ca niste mumii zombifiate.Sonia isi pierduse ghiozdanul de la tata .. "pisicu.." striga ea, o trag de maneca spunand ca nu avem timp pentru asta.. "promit ca o sa iti iau cate ghiozdane vrei si toate jocurile ,orice ,promit!".Alergam de nu imi mai simteam picioarele prin padure, cand deodata in lumina lunii scena se schimba in ceva absolut odios..oameni palizi,in jurul nostru apar ca de nicaieri,sunt goi complet iar in spatele lor ca niste spectre, niste umbre negre se arata ce incep sa sfasie cu ghearele bucati din ei,unuia ii curg matele pe jos in timp ce incearca din rasputeri sa le ridice,multe instecte se aseaza pe ele si incep sa le devoreze in timp ce tipa in agonie,femei sunt sfartecate si decapitate intr-o secunda iar trupul lor fara suflare se zvarcoleste ba in picioare ba pe jos,unul peste altul apoi inceteaza orice miscare..oameni sunt dezmembrati de maini si picioare care le sunt devorate de aceste creaturi sinistre.Spectrele incep sa vorbeasca la unison intr-o limba mormaita ca un fel de mantra...aud soapte in urechea stanga ,o trag pe Sonia si mai aproape de mine si alerg cat pot de repede..sunt epuizata, sunt nebuna ! Sora mea incepe sa tipe cat poate de tare dar cea mai groaznica scena...cea mai groaznica..oh ,doamne...am vazut femei insarcinate care erau gata sa nasca,iar pruncul le era scos fortat de aceste creaturi care apoi cu o piatra de dimensiuni considerabile le trosneau teasta cu atata forta incat fetele bebelusilor se pliau ,plesnindu-le fata, pe cand erau strangulati de cordonul ombilical al mamei care tipa frenetic,apoi le bagau pruncul insangerat si zdrobit inapoi in pantec.Singura bucurie era ca Sonia era pe jumatate lesinata ca sa isi dea seama de ce se intampla.Alergam atat de haotic incat nu vedeam in fata noastra ,am alunecat intr-un fel de prapastie, din fericire mormanul de frunze ne amortizeaza caderea.


          Nu stiu cat am mers dar sunetele monstroase pareau acum distante ca niste ecouri,eram amundoua complet epuizate..nu puteam sa ma misc,aveam o entorsa la picior.Ma uit in ochii ei..plangea.. si eu plangeam laolalta cu ea.Imi amintesc ca de cand eram copii ne-am infruntat cu greutatile de a creste singuri,pe cont propriu,asta m-a facut mai dura pentru realitatile vietii..simteam acest lucru si in surioara mea. "O sa fie totul bine" ii zic lacrimand,apoi cu mana ei imi sterge usor lacrimile de pe obraz si se strecoara in brate.O mangai pe cap si incep sa spun fel de fel de rugaciuni,unele inventate pe moment,alteori incerc sa neg totul,spunand ca e un cosmar.In cateva clipe,adoarme instant in bratele mele.Ecourile devin usor usor soapte si vad in departare umbre care ne inconjoara...a fost un moment in care mi-am acceptat soarta..dar nu puteam sa accept soarta surioarei mele....niciodata.Mi-am amintit ca am pistolul lasat de prietenul meu la mine si m-am gandit sa infrunt aceste lucruri dar mi-am dat seama ca mai mult ca sigur o sa lupt o lupta desearta ,apoi se vor napusti asupra ei..nu puteam sa imi imaginez o moarte mai cruda,mai horifica decat asta,dupa tot ce am vazut..nu puteam sa accept asta.Singura solutie..da..singura solutie era sa ii curm viata in timp ce inca doarme in bratele mele apoi sa ma sinucid..."sper ca ne vom vedea curand,surioara" spun,curgandu-mi lacrimi.Apoi trag aer in piept si ma pregatesc pentru cel mai greu lucru care l-am facut vreodata,indrept pistolul spre tampla ei...cand deodata incepe sa deschida ochii usor,degetele imi sunt incordate pe tragaci...se uita cu o privire mirata la mine rostind "surioa..." apoi sunetul de foc se aude,aduc repede pistolul in gura fara nici o ezitare si trag..click...click...click...pistolul se descarca in gol..incep sa gafai disperata.."nu,nu ,nu..!" click..click..click..,scot incarcatorul si vad ca nu mai era nici un glont...incremenita indrept usor capul spre sora mea ,fata ii este inca imbujorata,are ochii inchisi..arata de parca doarme apoi ii dau parul blond pe spate si vad sangele scurgandu-se plasmatic din tampla.Ochii mi se deschid larg,o apuc si o mangai cu ambele maini pe umar,pe gat,pe fata,pe manuta ei inca calda incercand sa scot un sunet,dar pot doar sa ma balbai, imi tremura tot corpul ..nu ..nu puteam sa accept moartea ei..am fugit vreo zece metri sa infrunt orice creatura care era acolo ,am strigat la ei "Haideeeee...omoara-ma!" "Haiiii" disperata ...dar din padure nimic..apoi se aud fosnete,asta era momentul nu mai puteam astepta..vroiam sa mor cat mai repede,dar spre uimirea mea se infatiseaza in fata mea un pluton de soldati in uniforme negre cu un simbol ce reprezenta un sarpe ucis de o sabie ..au venit cu aruncatoare de foc,pusti si torte scuipand foc in directia din care am venit.Nu...nu se poate..nu.. apoi am scos cel mai groaznic si tare tipat din viata,mai groaznic ca orice sunet facut de aceste creaturi..."Aaaaaaa....aaaahhh....aaaaaaa" nu ma puteam opri..in acelasi timp imi curgeau lacrimi dar nici nu imi dadeam seama ca plangeam,soldatii se uitau incremeniti la mine,am tras de unul din ei sa ii iau pistolul de la brau dar acesta m-a plesnit atat de tare incat am cazut pe jos,dar cu o putere aproape supranaturala am revenit la el cu dorinta de a ma impusca,scena s-a repetat de cel putin trei ori pana cand i-am luat cutitul si m-am injungiat in stomac.Apoi acesta mi l-a scos si m-a trantit la pamant,am fugit catre surioara mea ,intinzand mana insangerata spre ea si balbaindu-ma,apoi unul din soldati o ia in spate si pleaca..incerc din rasputeri sa fug dupa ei ..dupa cateva secunde ma prabusesc,incep sa merg in genunchi,nu vreau sa ma despart de ea..dupa ce imi fac loc cu bratele,tranandu-ma printr-un tufis lasand amprente pline de sange pe niste frunze ies la capatul padurii......moarta de durere ,cu pleoapele pe jumatete inchise...strigand intr-o soapta disperata "surioara..surioaraa" si simtindu-ma pe moarte ultimul lucru pe care il vad...... e marea .              


* Poveste inspirata din fapte reale ,relatate de un martor ocular , militar in detasamentul U.M. -0608, Neptun si prietena lui in anul 1998 *

Prieteni de ceara

                                         

 Prieteni de ceara 

           Scriu in speranta ca cineva o sa vada mesajul meu si o sa raspunda... pentru ca am cosmaruri..nu mai pot tine in mine atata timp ce s-a petrecut..nu pot !! 

Sunt D , o fata de 16 ani ducand o viata de liceu destul de linistita.Intotdeauna am avut prietenii cu majoritatea colegilor de la scoala ,desi niciodata nu am fost satisfacuta de viata de liceu,conversatiile uzuale,cati prieteni am pe facebook,daca am iubit sau nu,complimente legate de cum imi sta parul, la ce animeuri ma uit si cum de imi sta spranceana drepta asa..mm..genul ala de conversatii " de ce are gatu lung girafa..ca sa ajunga la cap " ..nu ma intelegeti gresit, imi inteleg amicii si tin la ei dar liceul e..superficial.Asta am considerat pana cand m-a abordat un coleg transferat anul asta din Codlea, eu sunt din Brasov ,da.. locul ala unde se cresc ursi polari si iarna ne dam toti cu punga prin Poiana... 

     "Buna , eu sunt Tibi !" imi spune, "buna sunt D. ! " ii raspund inainte sa inceapa ora de fizica. Se aseaza in spatele meu si incepe sa faca bilete de hartie care mi le arunca pe furis .Nu prea acord mare atentie,dar peste cateva minute,dintr-o curiozitate copilareasca incep sa le rasfoiesc si astfel imi dau seama ca nu e tocmai o persoana cu care vreau sa socializez mai departe de un 'buna ziua' . Mesajele erau de genu "vreau sa te fut..acum!" "ce faci !?" ..fara a sta pe ganduri l-am trecut pe lista neagra. Dupa ore incearca sa intre in conversatie cu mine dar ii fac semn ca am treaba si l-am rugat sa ma lase in pace. A doua zi lafel aceleasi bilete,aceeasi tactica badaraneasca. A durat cam o saptamana dupa care s-a oprit.Au trecut trei zile si o prietena imi da mesaj sa ma vad cu ea dupa ore ca vrea sa imi arate ceva.Imi aduc aminte ca eram nerabdatoare sa vad ce noutati avea Rebeca pentru ca mereu ne amuzam impreuna de ceva, cu diverse fotografii pe snapchat,cu diverse stiri din liceu, stiluri de imbracaminte care le consideram amuzante si genul asta de lucruri..M-am dus in fuga pe scarile liceului cu anticipatie dar ceva m-a luat ceva prin surprindere..Tibi ma astepta impreuna cu prietena mea pe scari.Nu am avut timp sa reactionez si imi zice : "Bine ai venit,te-am asteptat ceva.." apoi ma imbranceste,scot o urma de tipat apoi imi pierd echilibrul si cad pe mana dreapta in timp ce aud din departare rasetele prietenei mele.O intreb ce inseamna asta ,dar nici bine nu apuc sa termin fraza cand ea coboara si ma trage de par ..imi propteste capul de un perete.."ma doare" ,strig eu din disperare ,apoi observ ca nu eram singuri ,un baiat ce parea mai mare ca noi filma toata povestea..il strig cu glas ragusit sa ma ajute dar incepe sa rada de parca era ceva amuzant in asta.Incerc sa ajung spre el cu o mana invinetita dar se indeparteaza si continua sa filmeze. Intre timp sunt lovita cu piciorul in fata ,vad negru si simt un gust metalic in gura,sangele imi curge printre buzele crapate pe betonul rece...se aud voci din departa si toti incep sa fuga mai putin baiatul cu filmarea, care linistit isi baga telefonul in buzunar si schiteaza un zambet arogant apoi pleaca.Majoritatea elevilor trec pe langa mine,desi observand starea mea nu zic nimic si incep sa susoteasca intre ei...ma doare..imi e rusine ,dupa aceasta zi nenoricita am aflat ca cel mai mult ma doare indiferenta celorlalti. Bataile au continuat ,imi e frica sa ma mai duc la liceul care odinioara ma simteam bine,imi era rusine sa spun cuiva prin ce trec ,nu inteleg cu ce am gresit acestor oameni...tremuram in timpul orelor,tremuram in baia din scoala,pe hol,in casa noaptea.. iar majoritatea colegilor din clasa ma intrebau daca nu cumva sunt racita sau am vreo boala,apoi alergam cat puteam de repede pe usa de iesire ca sa scap,chiar atunci cand nu erau cei doi prin preajma..dupa primele zile doar el ma astepta incercand ori sa imi traga vreo palma ori sa ma loveasca cu piciorul in fata iar de fiecare data acel baiat care filma era prezent si continua sa zambeasca. Disperata ,cand ma duceam acasa verificam toate mesajele pe retelele de socializare,toate siteurile si clipurile youtube cu batai sa nu apar in ele.A trecut o saptamana si imi fac curaj sa ii infrunt..ma duc pornita cand imi atrage atentia baiatul cu filmarile.Incep sa il injur si sa trag de el,apoi ma ia de gat si ma duce in toaleta baietilor imi spune ca toate filmuletele fac parte acum din colectia lui si ca ,cu asta se ocupa , imi spune cat de frumos e sa ma vada batuta,umilita si cat de mult ii face lui placere,imi spune ca acasa cand e singur si isi descarca filmuletele pe unitate incepe sa se masturbeze in timp pe linge ecranul unde sunt lovita ...simt ca imi vine sa vomit,sunt dezgustata si o furie extraordinara pune stapanire pe mine si ii trag o palma. In acel moment fata lui devine monstruoasa,ochii lui se largesc de parca ies din orbite si pielea lui devine foarte palida.Ma ingrozesc si ma retrag spre perete,apoi incepe sa ranjeasca la mine .."Cu cat un om straluceste mai mult cu atat umbrele din jurul lui cresc" ..apoi ramane tacut si incepe sa fuga razand haotic..

               A trecut o luna de zile iar suferinta mea fizica s-a terminat,nu am mai avut parte de nici unul dintre ei de atunci pana cand toti trei ma asteapta in curte. Obisnuiam sa imi petrec timpul in curtea scolii jucand baschet sau citind romanele prafuite de Cella Serghi..ironic sau nu chiar ma simteam ca intr-o panza de paianjen..Amundoi baieti alearga catre mine,imi strang pumnii si inchid ochii ,incep sa plang apoi nimic..nimic..aud niste tipete in jur si deschid ochii .. Rebeca se pune intre mine si ei.Nu raman impresionata si incep sa o trag la pamant , cei doi se uita uimiti.Sunt peste ea ,iau o piatra de pe jos cu intentii clare dar ma opresc cand vad ca nu se apara,din ochi ii curg lacrimi ,simt ca vrea sa vorbesca dar ii zic "Nu te iert..nu pot!". "Stiu" imi raspunde ,in mintea mea oricat de multa ura as avea nu o pot lovi,arunc piatra catre Tibi care il loveste in cap .."Tarfo" injura el si se repede catre mine. Nu mi-am dat seama in momentul respectiv dar eram urmariti de cel putin douazeci de colegi care se adunasera in jurul nostru.Am strigat la cei doi si i-am facut in toate felurile..Tibi era rosu de nervi,vedeam cum ii pocnesc venele capilare dar e reticient sa foloseasca forta avand "audienta",iar baiatul cu telefonul se uita mirat ,de parca tot ce spuneam era in vant..si spune ranjind "Pai daca esti o tarfa !" ,spre surprinderea mea toata lumea incepe sa rada ,unii incep sa strige in cor cu el "tarfa !" " Asa meriti !" ,am avut un soc,simteam ca mor ...am cazut peste Rebeca cu capul in pamant si am inceput sa plang in hohote.Ca un sunet din departare auzeam "si tu,(catre Rebeca) esti si tu o tarfa daca nu esti cu noi, hai spune cu cine ti" ...ea se uita la mine si imi spune sa plecam. Ii zic ca nu vreau sa plec cu ea nicaieri dar ma trage de pe jos, tinandu-ma de umar ma duce catre incita scolii. "Vorbim cu directorul" spune ea ..ii dau peste mana spunand ca nu am nevoie de ajutorul ei ,dar continua sa ma duca fortat pe holul liceului. In jurul meu vad peretii plini de mucegai si igrasie , cateva fete trag dintr-o tigara in baie si o arunca aprinsa inspre noi.. dinspre clase vad cativa colegi care se urca pe niste mese si arunca cu hartii in stanga si in drepta in timp jumate goi in timp ce altii ii filmeaza cu telefonul..mai sunt vreo 50 de metri pana la biroul directorului, pe hol se strang colegii mei de clasa care incep sa rada la unison ,nu ma pot abtine si iar incep sa plang cand Rebeca imi spune "D. gata,am ajuns..imi..imi pare rau pentru tot.." ii spun sa ma lase la usa si ma gandesc daca sa o spun,sau nu dar ca prietenia noastra s-a terminat.(vroiam mult sa o fac sa sufere cum am suferit si eu dar ceva in mine stia ca nu puteam sa ii fac asta).Pun mana tremuranda pe clanta si o deschid.. directorul scolii ma priveste linistit ,inchid usa ..continua sa ma priveasca intr-un mod suspicios,era palid la fata si parea ca toata culoarea ochiului era negru ca un carbune.. apoi, inainte sa spun ceva, doar gesticuland disperata incepe sa rada..."Tarfele isi merita soarta!" ; simt ca innebunesc.. o iau la fuga,in jurul meu toti rad ,unii arunca ocare,altii ma scuipa,altii sunt nepasatori ..oameni care odata i-am crezut prieteni..intr-un final am ajuns acasa.. in zambetele oamenilor se ascund pumnale ma gandesc... 

         De atunci m-am mutat la alta scoala din Brasov,unde lucrurile merg pe un fagas normal.Nici pana in ziua de azi nu am inteles nebunia de atunci si de ce mi s-au intamplat toate acestea..

Acum cateva zile am primit un mail de la Rebeca care mi-a spus ca si ea s-a mutat la alta scoala si ca vrea sa ne vedem..M-am intalnit cu ea azi dimineata la o cafea prin centru,parea nelinistita,nici una din noi nu a vrut sa aduca in discutie ce s-a intamplat dar dintr-o data incepe sa imi povesteasca ca a fost si ea agresata de cei doi baieti cu cateva saptamani inainte sa mi se intample mie toate cele' si ca i-au dat o singura scapare ,sa fie de acord cu ei in toata "intreprinderea" si sa nu ii contrazica niciodata ,a inceput sa planga isterica langa mine,isi apleaca capul inspre mine "sunt monstrii.." ,directorul e tatal lui Tibi,ca ar fi camatar si are un dosar penal pentru ca injunghiat pe cineva care ii datora bani si ca e in cardasie cu tipu asta cu filmarile care ar vinde pe un site rusesc filme violente,in special fete care sunt maltratate,batute,violate si toate nenorocirile, imi zice...aflase de la o fosta colega cu cateva zile in urma...in acel moment nu stiam ce sa ii spun, am fost prin parcul de "nazisti" cum ii spuneam noi cand eram mici ca avea nume german ,Rudolf ..ne-am asezat pe o banca si i-am spus ca o iert si intr-un fel o inteleg..desigur aveam dubii sa o cred dar o parte din mine stia ca nu minte,mi-am asezat fruntea pe fruntea ei,cu capul aplecat si desi nu ne spuneam nimic ,vorbeam volume..din suvitele noastre blonde se scurgeau lacrimi  pentru ca acum intelegeam...intelegeam tot, inclusiv natura umana.."monstrii..da" ii zic si incep sa rad isteric ,ma gandeam...daca ei doi erau monstrii cei care stateau pe margine uitandu-se la colega lor,prietena lor si o batjocoreau la unison ce erau...Ne-am despartit cu bine si i-am zis ca mai vorbim pe chat.In drum spre casa mi-a picat fata cand l-am vazut pe "monstrul" cu filmarile trecand pe langa mine relaxat,indiferent ,de parca nimic nu s-ar fi intamplat.. inima ma strange dar se pare ca nu m-a recunoscut.

Sunt acasa acum,sunt obosita si ma gandesc la oameni si monstri incercand sa fac vreo diferenta ..dar.. oricat de mult as incerca nu pot..nu pot....  

   

Untitled

Untitled  

       Nu stiu daca e un subiect care sa il pun aici sau nu ,dar anul trecut am avut parte de o serie de intamplari neobisnuite.. mm.. poate nu asa neobisnuite pentru persoanele care se confrunta cu anumite probleme ...dar imi pare bine ca o spun,as sterge totul dar am sufletul incarcat si greu ca o piatra.. Sunt o fata de 19 ani si ca sa o spun din start sunt dependenta de anumite substante iar vara trecuta a fost groaznic. Simteam nevoia sa renunt la tot dupa o lunga perioada de depresie ..ca sa intelegeti singurul meu prieten pe tot anul a fost o sticla de Bushmills la 1 litru care o umpleam cu coiniac Unirea sau votka Polar ,dar majoritatea timpului furam cadourile spirtoase aduse tatalui meu si le varsam in sticla , de multe ori umpleam cu apa restul si imi imaginam ca beau ceva de calitate... ca sa scap de singuratate,depresie ,o viata fara rost e ca o moarte prematura ..habar nu am & i don't give that much of a fuck, parerile altora prea putin au contat pentru mine. Da..dupa cum ati observat nu sunt o persoana ideala si nu, nu este o poveste in care vreau sa imi tai venele pentru ca viata are o culoare maronie ,preferabil a fost pentru mine sa iau viata altora putin cate putin...

       Dar vara trecuta am vrut sa fac mai mult decat atat ... Mai mult decat dependenta de alcool si ceva prafuri simt nevoia de bani ,nu ca as avea nevoie de ei pentru ceva specific, sa fac ceva cu viata mea ci doar...bani. Presupun ca multi se afla in dificultatea de a vedea mai departe de posesia banului.Dupa multe nopti nedormite gandindu-ma cum sa imi satisfac dorinta care crestea pe zi ce trece mi-a venit in mine.. mai intai a fost ca un gand trecator , ceea ce mereu am considerat ca aceste ganduri sunt ca umbra unui fum.. "comes and goes" dar ceva in mine m-a facut sa revin la idee...m-am gandit sa imi omor parintii.Cateva zile asta era tot la ce ma puteam gandi ...cum ,cum sa o fac.. moralitatea nu intra in gandul meu. M-am gandit ca dupa ce ii omor o sa le fur toate bunurile,tot ce au muncit,o sa pot "trai" in final.. si o sa treaca ceva timp pana vor afla ceilalti intre timp pot sa le posed banii si viata..indiferent de consecinte vroiam sa "scap" ,desi nici eu nu stiu ce inseamna asta.Peste ceva timp am decis sa ii otravesc,nu sunt mare luptatoare si nici nu m-as vedea cu vreun pistol,vroiam sa fiu cat mai departe de ce avea sa se intample. Stiu..sunt lasa iar lasii au inima de ceara asa ca am gasit pe un forum de pe deep web ceva numit stricnina dar din cate am inteles de la cativa useri substanta este foarte rara, asa ca m-am decis sa iau tetrodotoxina pe care am achizitionat-o de pe un site gen Silk Road.M-am speriat un pic pentru ca daca nu imi livrau nu mai aveam nici un ban strans ,am inceput sa simt anxietate...dar nu a trecut mai bine de 48 de ore si il aud pe tatal meu.. "D. ai un colet " ,mi-am strans buza pentru ca nu vroiam sa imi fac sperante,am rupt holul in fuga si m-am dus in camera.Am incuiat usa si stand ghemuita m-am repezit sa il deschid.. inima imi batea de emotie dar din moment ce l-am deschis m-am simtit usurata,era o mica punga cu un avertisment in chineza(cred) am inceput sa rad ca isterica incat toata casa m-a auzit ,mama ma striga sa cobor pentru ca urmeaza sa plece impreuna cu tata la munca.Nu..nu lucreaza impreuna,doar tatal meu are masina si o duce in fiecare zi la serviciu. Dupa ce au plecat m-am decis..asta era ziua ! Am asteptat 4 ore ,nu...mai bine de atat ,asteptarea a fost groaznica,simteam cum anticiparea ma coplesea,pulsul era ridicat si simteam ca nu puteam sa respir, m-am invartit prin camera fara nici un gand sau scop ,apoi m-am apucat sa torn ce era in punga in mancarea lasata de mama pentru mine,stiind ca tot timpul cand le spun ca nu am putut manca ceva,devoreaza ei restul..Aud un sunet la usa..ei erau.M-am uitat la ei incercand sa schitez un zambet pe buze " nu am putut sa mananc aia mama,mi-am luat o pizza din oras" , am asteptat pana s-au pus la masa si am fugit in camera...am strans cat de tare am putut din pumni si mi-am tinut respiratia ,stiind ca in acel moment...in acel moment... mancau.Asteptam sa se intample ceva,orice dar nimic, apoi aud un tipat ascutit , era al mamei.."D. vino repede" "Te roog!" .. nu ma puteam misca, nu mi-am imaginat ca o sa ma afecteze asa tare, tatal meu grohaia.. il puteam auzi din camera ,in minte un flash imi aparea..era o amintire de cand eram copil impreuna cu ai mei in apropiere de Busteni..ne pregateam de un gratar ,era aniversarea mea la 7 ani si mama ma stergea pe fata cu o batista ca eram neagra de funingine ,apoi mi-a luat mana in palma ei si ma stergea gentil in timp ce tata invartea o bucata de carne,batista se inegrea pe masura ce ma curata,de parca ei imi luau toate pacatele ca sa am sufletul curat... mi-a venit sa plang in hohote si sa ma duc in bucatarie, sa le spun cat de mult ii iubesc .. dar cu toata forta ce mi-a ramas m-am impotrivit acestui sentiment si am stat paralizata in colul usii apoi liniste..
           Mi-am facut curaj sa ma duc la fata locului ,tatal meu era pe jos ghemuit parca de durere,mama cu capul pe masa,avea mana intinsa spre o un pahar de apa ,avea lacrimi in ochi  si o fata ingrozita,amundoi nu se miscau dar ii puteam auzi respirand usor.In cateva secunde amundoi incepeau sa aibe convulsii ,nu cred ca m-au vazut desi eram in fata lor,am inceput sa tremur ... simteam un gol in stomac si am avut senzatia sa vars, m-am dus la baie sa ma spal pe fata dar nu a ajutat cu nimic ,am inceput sa respir greu,am devenit paranoica incepand sa cred ca am fost si eu otravita dar mi-am dat seama ca nu era asta.Am fugit in camera si am stat acolo pana seara tarziu,intre timp puteam auzi miscari prin bucatarie.. Sunete ascutite  imi penetreza urechea.... sunete morbide.Rasuflu usor ,buzele se impreuneaza apoi o grimasa spasmodica se arata pe fata mea istovita... un chin groaznic care ma tulbura,inghit in sec si imi doresc sa se sfarseasca,in 3 ore tot zgomotul s-a terminat,m-a dus sa verific...erau morti,stiam sigur dar nu am avut curajul ii verific,sa am contactul fizic.O durere de inima imi distrage atentia,sufletul mi-e greu,respir greoi ,bataile inimii se repeta incet dar puternic simt nevoia de aer,aer proaspat.Mintea mi se incetoseaza iar mainile imi tremura apoi am vad ceva negru ,aproape transparent miscandu-se in viziunea mea periferiala m-am intors si ce am vazut m-a ingrozit desi a fost doar pentru o fractiune de secunda , o figura intunecata uitandu-se la mine, nu imi puteam da seama daca era barbat sau femeie,daca era ceva adevarat sau nu ,nu ii puteam fata cu totul dar avea o grimasa in timp ce ma privea apoi disparuse.."poate e socul" ,m-am gandit..  Lumina becului palpaie ..pe aceasta se aseza un fluture apoi se stinse lafel cum s-a stins orice urma de umanitate din mine...

           A doua zi am sunat la politie spunad ca m-am intors din oras si mi-am gasit parintii morti.Stiam ce va urma,consecintele actului meu..dar spre surprinderea mea ,politia din Tulcea a declarat cazul o intoxicatie de la peste, pana in momentul acela habar nu aveam ca substanta se gasea intr-un peste..Idiotii nu au fost in stare nici macar sa faca o autopsie ,dat fiind ca in urma cu cateva luni fusese un caz asemanator in localitate ,m-au intrebat daca stiu unde s-au dus sa manance (desigur, ce a mai ramas din mancarea din casa m-am descotorosit lafel ca orice alta urma) le-am spus ca se duc des sa manannce la Ivan, un restaurant pescaresc pe malul bratului Sf Gheorghe apoi ca vor investiga localul, apoi o femeie politist mi-a spus condoleante si m-a strans in brate ..paream ravasita de durere, intr-adevar eram intr-o stare teribila dar nu as spune de durere..apoi la final a adaugat ca in paralel cu ancheta sa dau in judecata localul,la care am adaugat ca nu sunt sigura de nimic in momentul de fata, am plecat la sectie si am dat o declaratie cu ce s-a intamplat....A trecut un an de zile si de ancheta nu s-a mai auzit nimic.."politia romana..." (in gandul meu) ,de atunci pot sa spun ca am o admiratie aparte pentru politie dar nu in sensul in care se asteapta ei sa il am...Intre timp casa a fost trecuta pe numele meu ,se pare ca parintii mei aveau facut deaja testamentul ,tatal meu lucrand intr-un mediu periculos s-a gandit sa il faca din timp,dupa spusele lui periculos..mm era sofer.. eu personal niciodata nu am considerat asta mediu periculos dar spre norocul meu si a doi martori care l-au cunoscut am reusit sa pun toate documentele in ordine pentru actul de succesiune.
Desi nu totul s-a terminat cu bine..ceva a ramas cu mine inafara de remuscare si vinovatie..acea figura neagra,acea figura..inca o vad...!